S-a născut la Ploieşti, la 17 ianuarie 1856, tatăl său fiind arhitectul Nicolae G. Socolescu (?-1872), iar fratele mai mare, arhitectul Toma N. Socolescu (1848-1897). După terminarea liceului, urmează cursurile de inginerie la Şcoala de drumuri şi poduri, din Bucureşti, absolvind-o în 1877, ca şef de promoţie.
În perioada 1879-1883, va urma cursurile secţiei de arhitectură ale Şcolii de Belle Arte din Paris, în cadrul atelierului arhitectului Paul-René-Léon Ginain (1825-1898). Ion N. Socolescu a fost printre cei 10 arhitecţi cu studii complete, clasa I-a şi clasa a II-a.
În 1884 se stabileşte la Bucureşti, începând activitatea de arhitect şi antreprenor, sub sigla „Biroul Technic Pentru Proecte și Intreprinderi de Lucrări Publice și Particulare Ion N. Socolescu, arhitect şi inginer, strada Domnitzi, 12 bis, București”.
Activitatea lui Ion N. Socolescu s-a desfăşurat pe mai multe direcţii. Pe lângă activitatea de arhitect-inginer, de antreprenor, a fost fondatorul şi directorul revistei ”Analele Arhitecturii şi ale Artelor cu care se leagă”, membru fondator al Societăţii Arhitecţilor Români, director şi profesor al Şcolii de arhitectură, în perioada 1892-1897.
Alături de Ion Mincu, Grigore Cerchez şi alţii, în încercarea de a crea un stil naţional, arhitectul Ion Socolescu a mers pe o cale proprie de exprimare arhitecturală, folosind ca surse de inspiraţie atât elemente de arhitectură tradiţională românească, cât şi detalii ale arhitecturii orientale. Din vocabularul stilistic al arhitectului fac parte: arce în acoladă sau trilobate, arcade duble, decoraţii dantelate, în relief din stucatură, cu tencuieli pictate şi protejate cu sticlă. Arhitectul foloseşte policromia orientală, regăsită şi în arhitectura religioasă medievală din România.
În capitală a realizat Penitenciarul Militar din Dealul Spirii (1885), Şcoala de Arte şi Meserii (1888), pe Bulevardul Regina Maria, iar în 1894, extinderea Teatrului Naţional cu un corp anexă. Ca antreprenor a executat majoritatea locuinţelor şi lucrări publice importante precum: clădirea C.E.C.-ului (1896-1900), spitalul de alienaţi Obregia (1906-1910), ambele în Bucureşti.
Arhitectul este invitat de către municipalităţile locale din Ploieşti, Constanţa, Craiova, Iaşi, Călăraşi, Alexandria, Câmpulung Muscel, Buşteni pentru proiectarea unor lucrări de importanţă publică. În 1886 îl găsim la Piteşti, proiectând clădirea Primăriei (acum Muzeul de Artă), iar în 1912 va reconstrui acolo biserica Sfânta Vineri.
Între 1886 şi 1887, la Călăraşi, proiectează sediul actual al Primăriei. În 1890, la Ploieşti, proiectează Şcoala de Fete „Despina Doamna”, iar la Craiova a realizat Palatul de Justiţie, astăzi sediul central al Universităţii. La Iaşi, arhitectul a construit clădirea Şcolii Normale „Vasile Lupu”, execuţia terminându-se în 1891. La Câmpulung Muscel realizează în 1895 clădirea Şcolii Normale „Carol I”.
După Bucureşti, în Constanţa se află cele mai multe construcţii realizate de arh. Socolescu: Şcoala nr. 2 (1891-1893), prima şcoală românească din Constanţa, astăzi corpul vechi al Muzeului de Artă; fosta Primărie (1895), actualul muzeu de Artă Populară; Şcoala de Marină, (1908-1909), în prezent, Muzeul Marinei Române.
A încetat din viaţă la 24 februarie 1924, la 67 de ani, fiind îngropat în cimitirul Bellu, alături de fratele său, Toma N.Socolescu şi nepotul său Toma T. Socolescu.
arh. drd. Gabriela Petrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu